Măsuri de protecție în cazul supratensiunilor | Blog

Supratensiunile sunt fenomene destul de frecvente, nedorite, cu efecte negative de mai mică importanță (arderea unor aparate electrocasnice sau a altor echipamente electrice) sau de amploare (producerea unor incendii). Daunele sunt direct proporționale cu durata, amplitudinea și distanța la care s-a produs supratensiunea.

Supratensiunile apărute în instalaţiile electrice de joasă tensiune au următoarele cauze:

− propagarea supratensiunilor prin conductoarele reţelei de alimentare;

− lovirea trăsnetului pe instalaţia de protecţie împotriva loviturilor de trăsnet;

− comutaţii în instalaţii proprii - au o creştere relativ redusă a tensiunii, amplitudine redusă, dar pot avea durate mari. Aceste supratensiuni sunt cauzate de fenomene tranzitorii care apar la modificarea configuraţiei unei reţele electrice.

− tensiuni induse datorate unor circuite din apropiere;

− defecte în instalaţiile proprii sau în reţeaua de alimentare. Aceste supratensiuni sunt generate de întreruperea conductorului neutru şi de creşterea tensiunii de fază până la valori apropiate tensiunii între faze.

− descărcări electrostatice.

Protecție. Măsurile de bază

Pentru a ne proteja de aceste fenomene nedorite cu posibile implicații ireversibile este necesar să ne familiarizăm cu posibilitățile care ne stau la dispoziție.

• Principala măsură care poate fi luată pentru a evita supratensiunile este legarea la pământ şi echipotenţializarea. Această măsură are ca scop conducerea şi dispersarea curentul de trăsnet în pământ, iar legătura de echipotenţializare minimizează diferenţele de potenţial şi poate diminua câmpul magnetic.
• Ecranare tridimensională şi traseul liniilor. Ecranarea tridimensională diminuează efectele câmpului magnetic provocat de căderea trăsnetului pe structură sau în apropiere şi reduce supratensiunile, iar traseul liniilor interioare are ca scop atenuarea buclelor de inducţie şi reducerea supratensiunilor.
• O altă măsură care limitează efectele dăunătoare ale supratensiunilor este folosirea unui dispozitiv de protecție (SPD).

Dispozitive de protecţie la supratensiuni (SPD)

Un astfel de SPD trebuie ales în funcţie caracteristicile şi solicitările zonei pe care trebuie să o ferim de supratensiuni. Există trei categorii de dispozitivele de protecţie:

− SPD tipul 1 (SPD1) – se referă la descărcătoare cu rezistenţă variabilă, supuse celor mai puternice solicitări şi având capacitatea de a conduce curenţi electrici datoraţi loviturilor se trăsnet.

− SPD de tipul 2 (SPD2) − includ limitatoare de supratensiuni amplasate în aval de dispozitivele mai sus menționate.

− SPD de tipul 3 (SPD3) au rolul de a proteja de supratensiuni echipamentele receptoare care sunt conectate, de regulă, între o fază şi conductorul neutru.

Tocmai pentru că există această gamă variată de dispozitive este necesară o atenție sporită atunci când facem alegerea unui SPD. Trăsăturile pe baza cărora ar trebui să se facă această alegere sunt:

• tensiunea maximă pentru echipamentul electric şi curentul electric maxim de funcţionare;
• nivelul de ţinere la supratensiuni temporare;
• curentul electric de impuls nominal;
• nivelul de protecţie dorit;
• stabilitatea în caz de scurtcircuit.

Alegerea dispozitivului de protecție trebuie făcută de către personal calificat, cu acreditări în domeniul de activitate.

Protecția aparatelor electrice și electrocasnice de către supratensiuni este necesară chiar și în cazul unor variații mici, aproape insesizabile, deoarece repetarea fenomenului conduce, invariabil, la deteriorarea acestora.