Despre tensiunea electrică | Blog
Despre tensiunea electrică
Conform definiției, tensiunea electrică, notată cu U, este mărimea fizică scalară egală cu raportul dintre lucrul mecanic efectuat de câmpul electric pentru a deplasa o sarcină de probă între două puncte ale câmpului și valoarea sarcinii de probă.
ATENȚIE! TENSIUNE ELECTRICĂ PERICULOASĂ
Unitatea de măsură a tensiunii electrice se numește volt și se notează cu V. Voltul este definit, în sistem internațional, ca tensiunea electrică dintre două puncte ale unui circuit, care fiind străbătut de un curent de un amper, produce o putere de un watt. Cel de la care a fost împrumutat numele acestei unități de măsură este cercetătorul de origine italiană Alessandro Volta (1745 – 1827). Acesta a publicat în anul 1969 prima sa carte, abordând un subiect de interes pentru perioada respectivă, anume electricitatea. El ajunge, pe rând, datorită notorietății, dar și a implicării și a interesului constant în legătură cu aria sa de cercetare, profesor de fizică la liceu, apoi profesor universitar – acest context îi oferă posibilitatea continuării muncii în domeniu și realizarea unor invenții care au schimbat cursul fizicii și chimiei, dar mai ales au reprezentat un pas înainte în cercetarea anumitor ramuri ale electricității. Dintre invențiile sale cele mai cunoscute sunt electroforul (un precursor al condensatoarelor), electroscopul (instrument care permite evidențierea diferențelor de potențial), dar mai ales prima baterie electrică (instrument care realizează transformarea energiei chimice în energie electrică), cunoscută și cu numele de pilă voltaică.
Tensiunea electrică se poate măsura cu ajutorul aparatelor realizate în acest scop: voltmetre (analogice sau numerice) – mai puțin utilizate în zilele noastre, multimetre, testere.
Voltmetru Multimetru
Tester
În România, conform Normativului I7 – 2011, tensiunea nominală asigurată de rețeaua de distribuție publică este monofazată 230 V și trifazată 400/230V în sistem TN-C. Această valoare de tensiune este armonizată internațional.
Limitele de variație admise a tensiunii de alimentare (toleranță), dacă nu se stabilește altfel prin contractul furnizorului, sunt:
- pentru 95% din săptămână, ± 10 %;
- pentru restul din săptămână, +10 %/ -15 %.
Dacă instalațiile sunt alimentate printr-un post de transformare sau printr-o sursă autonomă proprie tensiunile pot fi in sistem trifazat :
- 400/230 V;
- 400/690 V;
- 690/1000 V.
Aceste ultime două valori sunt, de regulă, folosite în instalațiile industriale din considerente tehnologice.